Programe de terapie specifica cognitiv-comportamentala si educaționala, acoperind o gama larga de tulburări de dezvoltare.
Aflați mai multeTerapie comportamentala intensiva asigura intervenție cognitiv comportamentala individuala, pentru copii cu vârste cuprinse intre 2 si 5 ani.
Aflați mai multeServiciul oferă intervenție educațional-terapeutica individuala si de grup (ABA/DTT, TEACCH, PECS). Procesul terapeutic este foarte bine structurat
Aflați mai multeCentrul Delfinul – Serviciul Evaluare
Serviciul nostru evaluează copii și adolescenți la solicitarea părinților acestora, indiferent de vârstă sau diagnostic. Unii părinți solicită evaluarea psihologică la recomandarea medicului, alții din proprie inițiativă, pentru că au anumite suspiciuni în ceea ce privește nivelul de dezvoltare psihologică sau sunt îngrijorați de anumite comportamente ale copiilor. La finalul evaluării, psihologul va confirma sau va infirma problemele sesizate de părinți și vor face recomandări în funcție de rezultatele evaluării. Cunoașterea profilului psihologic al copilului este important și necesar la debutul oricărui demers terapeutic, fie terapie comportamentală, fie consiliere sau psihoterapie.
Studiile stiintifice asupra comportamentului au aratat ca motivele de care copilul are nevoie pentru a reusi sa fie mai atent, sa se concentreze mai bine si sa dobandeasca abilitati sociale, trebuie sa vina sub forma motivatiei si a recompenselor si pot fi obtinute printr-un bun control instructional.
Controlul instructional se refera la probabilitatea ca cerintele noastre sa determine comportamentul dorit din partea copilului. In cazul in care nu am dobandit controlul instructional, putem descrie copilul ca fiind necompliant.
Controlul instructional presupune:
De asemenea, recuperarea copiilor diagnosticati cu autism nu este posibila fara dobandirea si mentinerea controlului instructional (compliantei copilului).
Obiectivul general al unui plan de interventie comportamentala este acela de a-i arata copilului ca cea mai rapida si mai usoara modalitate pentru a obtine ceea ce-si doreste este sa urmeze instructiunile folosind un limbaj si un comportament adecvat.
O modalitate prin care putem crea o relatie frumoasa cu copilul si de a castiga controlul instructional este pairing-ul. Scopul pairing-ului este acela de a fi perceputi de catre copil ca fiind o recompensa in sine si de a deveni o recompensa generalizata pentru alegerea unor comportamente pozitive, de aceea este necesar sa petreceti timp jucandu-va cu copilul, observandu-i preferintele (ce ii place, ce il motiveaza sa invete) si folosindu-va de acestea in procesul de invatare.
Se recomanda sa nu consideram recompensa ca fiind un lucru, ci sa ne gandim la ea ca la un flux liber de elemente si experiente pozitive care au loc in interactiunea cu copilul.
Robert Schramm prezinta 7 pasi de urmat pentru a castiga controlul instructional/complianta copilului. El afirma ca pentru a dezvolta cea mai buna relatie posibila cu copilul (necesara procesului de invatare), este nevoie sa urmam cu succes toti cei sapte pasi. Esecul in aderarea si implementarea unuia dintre acesti pasi va influenta in mod negativ intregul proces, copilul reusind in mod constant sa gaseasca modalitati de a evita instructiunile si, implicit, beneficiile procesului de invatare. De asemenea, Schramm afirma ca este foarte important ca, atat parintii cat si bunicii copilului, sa urmeze acesti 7 pasi pentru a dobandi controlul instructional. Acest lucru creste probabilitatea ca cel mic sa fie mai compliant in relatie si cu alte persoane (educatori, invatatori etc.).
Ce 7 pasi descrisi de Schramm pentru dobandirea controlului instructional sunt:
Surse : Robert Schramm, Motivation and reinforcement: Turning the tables on autism, 2011
Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău
Program de Terapie Comportamentală Intensivă
Cum să ajutăm copiii cu TSA să facă față schimbărilor de rutină sau de mediu
Copiii cu autism se confruntă adesea cu dificultăți în a face față schimbărilor din rutina zilnică. Aceste modificări, chiar și cele mici, pot provoca anxietate și comportamente disfuncționale. Înțelegerea modului în care autismul influențează reacțiile la schimbări poate ajuta părinții să dezvolte strategii eficiente de adaptare, reducând astfel stresul și oferind un mediu mai stabil și mai previzibil pentru copilul lor.
De ce sunt schimbările de rutină dificile pentru copiii cu autism?
Autismul este un spectru larg de tulburări, iar fiecare copil poate manifesta o gamă variată de simptome. Totuși, un lucru comun este sensibilitatea crescută la stimuli și preferința pentru predictibilitate. Copiii cu autism tind să aibă o nevoie mai mare de ordine și stabilitate în viața lor. Orice modificare în rutina zilnică – fie că este vorba de un nou program, o schimbare în mediul în care se află sau chiar o activitate diferită – poate genera anxietate și poate duce la comportamente de rezistență.
În plus, unii copii cu autism pot avea dificultăți în a înțelege concepte abstracte sau în a anticipa schimbările, ceea ce poate face mai dificilă ajustarea la noi situații.
Strategii pentru a ajuta copiii cu autism să facă față schimbărilor din rutină
Pentru copiii cu autism, schimbările din rutină pot reprezenta o provocare semnificativă, însă, cu sprijinul și pregătirea corespunzătoare, părinții pot ajuta la gestionarea acestor tranziții. Implementarea unor strategii de adaptare graduală, utilizarea de programe vizuale și anticiparea schimbărilor sunt doar câteva dintre modalitățile prin care părinții pot sprijini copiii în a înfrunta aceste provocări. Cu răbdare și consecvență, copilul va învăța să facă față schimbărilor, iar viața de zi cu zi va deveni mai ușor de gestionat pentru întreaga familie.
Surse:
Terapii și intervenții psihopedagogice la persoane cu cerințe speciale – Alois Ghergut, Adrian Roșan
Centrul Delfinul pentru copii cu autism – Program de Terapie in Sistem Centru de Zi
Perioada preșcolară este una de intensă dezvoltare psihică, la care se fac conexiuni conceptuale fundamentale. Copilul se orientează în sensul activității omenești, apare tendința spre activitatea social apreciativă, având în prim plan contradicțiile dintre cerințele externe si capacitățile interne. Are loc o creștere a intereselor, aspirațiilor și aptitudinilor care, dacă sunt intensificate și susținute, pot deveni o cale spre succes.
Limbajul, ca o formă fundamentală de comunicare în copilărie și la vârste adulte, a devenit un teren al cercetării științifice mult studiat nu numai pentru că, așa cum arată Orvis C.Irvin, există o imensă varietate verbală si o gamă largă de forme tulburate de vorbire care necesită a fi depășite, ci și pentru că progresul spiritual este într-o largă masură condiționat de claritatea exprimării.
Incoerențele, imperfecțiunile, tulburările în dezvoltarea limbajului (de orice caracter) generează dificultăți în stabilirea, realizarea și menținerea comunicării. Treptat, necesitatea (intenția) în comunicare scade, iar, însăși comunicarea și relaționarea nu se mai produce, instaurându-se diverse tulburări emoționale și comportamentale.
Literatura de specialitate confirmă că există diferențe între preșcolarii cu tulburare de limbaj și preșcolarii cu dezvoltare tipică în ceea ce privește manifestările emoționale, inclusiv anxietatea.
După P. Popescu-Neveanu, anxietatea este o tulburare a afectivității manifestată prin stări de neliniște, teamă, îngrijorare nemotivată în absența unor cauze care să le provoace.
Pentru determinarea anxietății se poate aplica Testul Anxietatea după R.Temml, M.Dorki, V.Amen. Acest test poate confirma (după caz) existența abundentă a emoțiilor negative, inclusiv un indice înalt al anxietății la preșcolarii cu tulburări de limbaj, aceste rezultate contribuind la o mai bună stabilire a obiectivelor și conținutului intervenției logopedice.
Intervenția este structurată pe două paliere: psihologic și logopedic. Pe o parte este necesară dezvoltarea comunicării, pe de altă parte este nevoie să se amelioreze deficiențele de limbaj ale copiilor, iar pentru o eficiență mai bună a intervenției, părinții copiilor vor fi parteneri și vor beneficia de consiliere parentală.
Primul care a început studiul genezei comunicării ,psihologul britanic John Bowlby, precum și adepții concepției sale Rene Spitz, in Franța, Anna Freud și alți câțiva psihologi au subliniat importanța relației afectuoase cu mama a copilului mic, pentru dezvoltarea mentală. Lipsa comunicării cu mama pune în pericol viața copilului, împiedică dezvoltarea fizică și psihică. La fel de importantă este încărcătura psihologică a climatului socio-psihologic în grupul de copii. Aceasta în mod ideal, ar trebui să creeze condiții optime pentru dezvoltarea psihică a individului, să genereze sentimentul de securitate psihologică, să satisfacă necesitățile fundamentale de relaționare emoțională, să asigure bunăstare emoțională constantă, confort interior, să satisfacă necesitatea de a fi personalitate competentă social.
Factorii care contribuie la anxietate:
-lipsa abilităților de comunicare eficientă: copiii nu pot exprima emoțiile sau nevoile clar, ceea ce duce la sentimente de neputință.
-reacția mediului: părinții, educatorii, colegii pot răspunde negativ la dificultățile de comunicare, amplificând anxietatea.
-contextul școlar: activitățile care implică vorbirea în fața unui grup pot reprezenta factori de stres major.
Potrivit unui studiu publicat in Internnațional Journal of Speech-Language Pathology, anxietatea afectează atenția, participarea socială și capacitatea de a invăța. Copiii pot evita situațiile noi, ceea ce reduce oportunitățile de interacțiune și dezvoltare lingvistică.
Terapia logopedică combinată cu abordări de sprijin emoțional s-a dovedit eficientă în reducerea anxietății la acești copii.
O abordare multidisciplinară (psiholog, logoped, educator) contribuie la crearea unui mediu sigur pentru copil, în care poate învăța să-și gestioneze atât anxietatea, cât și dificultățile de limbaj.
Recomandări practice:
-Sprijin emoțional: încurajați copilul să-și exprime emoțiile și oferiți validare, indiferent de dificultățile sale de exprimare.
-Tehnici de relaxare: introduceți activități precum jocuri de respirație sau exerciții de mindfulness pentru a reduce anxietatea.
-Parteneriat cu profesioniști: colaborați cu un logoped și un psiholog pentru a dezvolta un plan personalizat de intervenție.
-Adaptarea mediului școlar: asigurați-vă că educatorii sunt informați despre nevoile copilului și creează un mediu în care acesta să se simtă acceptat.
BIBLIOGRAFIE
Păunescu C.,Mușu I – Tulburări de limbaj la copil
Popescu-Neveanu P. – Dicționar de psihologie
Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău
Serviciul de Terapie Logopedică
De cele mai multe ori, părinții își doresc ca propriul copil să vorbească, să spună ce își dorește. La fel de des se poate întâmpla ca din dorința de a nu supăra copilul, de a nu-l face să plângă, părintele să-i dea acestuia tot ceea ce știe că își dorește. Astfel, limbajul copilului poate fi unul absent sau slab dezvoltat.
La copiii cu tulburare din spectrul autist întîrzierile care apar pe aria limbajului și comunicării sunt foarte des întâlnite. La nivelul acestora pot apărea deficite care au efecte negative asupra copilului, acesta fiind incapabil să își satisfacă nevoile personale și să achiziționeze alte abilități cognitive specifice vârstei. În egală măsură, se pot ivi dificultăți la nivelul abilităților de socializare și chiar apariția unor comportamente indezirabile. De aceea, este important să îl învățăm pe copil să ceară. Primul tip de cerere al unui nou născut este plânsul și este o aptitudine esențială pentru supraviețuire. Pe măsură ce copilul crește, cererile sale vor deveni din ce în ce mai specifice iar abilitățile sale de a cere trebuie să țină pasul cu această evoluție.
Formularea cererilor este un element crucial în abordarea axată pe comportamentele verbale. Se bazează pe satisfacerea unei nevoi și este fundamentat pe motivație. Copilul trebuie să fie motivat să ceară ceva, fie de foame, fie dintr-o dorință de alt gen. Copilul vrea suc, îl cere și îl primește. Cererea oferă un beneficiu pozitiv imediat.
Stimularea și dezvoltarea abilităților de a cere reprezintă elementul central care stă la baza dezvoltării limbajului și a abilităților de comunicare ale copilului.
Etape în dezvoltarea primelor cereri:
1. Cereri de obiecte:
2. Cereri de acțiuni: materialele necesare se stabilesc în funcție de preferințele copilului. Acțiuni precum: gâdilă-mă, prinde-mă, învârte-mă, nu necesită materiale specifice, însă pot fi create situații care să necesite manipularea anumitor obiecte pentru a obține întăritorul: deschide, împinge, apasă, suflă.
Putem folosi exemplul unui copil de 3 ani și jumătate diagnosticat recent cu autism. Copilul poate să spună câteva cuvinte, dar nu cere, nici măcar dacă obiectele pe care le vrea sunt la vedere. Cum cererea obiectelor care sunt la vedere este mai ușoară decât a acțiunilor sau obiectelor care sunt în afara câmpului vizual, ne vom concentra pe a-l învăța pe copil să ceară vocal obiectele la vedere.
O greșeală care se face uneori când îi învățăm pe copii să ceară este folosirea de cuvinte ca dă, mai mult și te rog. Copiii învață că, dacă vor ceva, pot să spună mai mult, iar lucrul respectiv le va fi dat. Dar, nu învață cum să ceară efectiv un obiect. În loc de asta, învață-l pe copil cum să ceară un obiect efectiv aflat la vedere și care, în cele din urmă, va fi scos din câmpul vizual.
Important de reținut este faptul că, dacă un copil obișnuit va învăța să ceară după numai câteva încercări, un copil cu întârzieri în dezvoltare poate să aibă nevoie de sute sau mii de încercări pentru a învăța să ceară. Preocuparea principală este să-i asigurăm micuțului, pe parcursul zilei, o mulțime de ocazii de a face acest lucru. Practic, ținta noastră va fi să-i dăm copilului sute de oportunități de a realiza cereri, în fiecare zi. Aceasta înseamnă că va trebui să creem o atmosferă în care el să fie motivat să ceară lucruri în mod frecvent.
Așadar, atunci când abilitatea de a cere este dobândită, aceasta îi va permite copilului să dețină mai mult control asupra mediului înconjurător, stimulând motivația copilului de a demonstra cât mai des comportamente verbale și permițând dezvoltarea abilităților de interacțiune socială.
Bibliografie
Program de Terapie în Sistem Centru de Zi – Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău – Asociația Betania