Perioada preșcolară este una de intensă dezvoltare psihică, la care se fac conexiuni conceptuale fundamentale. Copilul se orientează în sensul activității omenești, apare tendința spre activitatea social apreciativă, având în prim plan contradicțiile dintre cerințele externe si capacitățile interne. Are loc o creștere a intereselor, aspirațiilor și aptitudinilor care, dacă sunt intensificate și susținute, pot deveni o cale spre succes.
Limbajul, ca o formă fundamentală de comunicare în copilărie și la vârste adulte, a devenit un teren al cercetării științifice mult studiat nu numai pentru că, așa cum arată Orvis C.Irvin, există o imensă varietate verbală si o gamă largă de forme tulburate de vorbire care necesită a fi depășite, ci și pentru că progresul spiritual este într-o largă masură condiționat de claritatea exprimării.
Incoerențele, imperfecțiunile, tulburările în dezvoltarea limbajului (de orice caracter) generează dificultăți în stabilirea, realizarea și menținerea comunicării. Treptat, necesitatea (intenția) în comunicare scade, iar, însăși comunicarea și relaționarea nu se mai produce, instaurându-se diverse tulburări emoționale și comportamentale.
Literatura de specialitate confirmă că există diferențe între preșcolarii cu tulburare de limbaj și preșcolarii cu dezvoltare tipică în ceea ce privește manifestările emoționale, inclusiv anxietatea.
După P. Popescu-Neveanu, anxietatea este o tulburare a afectivității manifestată prin stări de neliniște, teamă, îngrijorare nemotivată în absența unor cauze care să le provoace.
Pentru determinarea anxietății se poate aplica Testul Anxietatea după R.Temml, M.Dorki, V.Amen. Acest test poate confirma (după caz) existența abundentă a emoțiilor negative, inclusiv un indice înalt al anxietății la preșcolarii cu tulburări de limbaj, aceste rezultate contribuind la o mai bună stabilire a obiectivelor și conținutului intervenției logopedice.
Intervenția este structurată pe două paliere: psihologic și logopedic. Pe o parte este necesară dezvoltarea comunicării, pe de altă parte este nevoie să se amelioreze deficiențele de limbaj ale copiilor, iar pentru o eficiență mai bună a intervenției, părinții copiilor vor fi parteneri și vor beneficia de consiliere parentală.
Primul care a început studiul genezei comunicării ,psihologul britanic John Bowlby, precum și adepții concepției sale Rene Spitz, in Franța, Anna Freud și alți câțiva psihologi au subliniat importanța relației afectuoase cu mama a copilului mic, pentru dezvoltarea mentală. Lipsa comunicării cu mama pune în pericol viața copilului, împiedică dezvoltarea fizică și psihică. La fel de importantă este încărcătura psihologică a climatului socio-psihologic în grupul de copii. Aceasta în mod ideal, ar trebui să creeze condiții optime pentru dezvoltarea psihică a individului, să genereze sentimentul de securitate psihologică, să satisfacă necesitățile fundamentale de relaționare emoțională, să asigure bunăstare emoțională constantă, confort interior, să satisfacă necesitatea de a fi personalitate competentă social.
Factorii care contribuie la anxietate:
-lipsa abilităților de comunicare eficientă: copiii nu pot exprima emoțiile sau nevoile clar, ceea ce duce la sentimente de neputință.
-reacția mediului: părinții, educatorii, colegii pot răspunde negativ la dificultățile de comunicare, amplificând anxietatea.
-contextul școlar: activitățile care implică vorbirea în fața unui grup pot reprezenta factori de stres major.
Potrivit unui studiu publicat in Internnațional Journal of Speech-Language Pathology, anxietatea afectează atenția, participarea socială și capacitatea de a invăța. Copiii pot evita situațiile noi, ceea ce reduce oportunitățile de interacțiune și dezvoltare lingvistică.
Terapia logopedică combinată cu abordări de sprijin emoțional s-a dovedit eficientă în reducerea anxietății la acești copii.
O abordare multidisciplinară (psiholog, logoped, educator) contribuie la crearea unui mediu sigur pentru copil, în care poate învăța să-și gestioneze atât anxietatea, cât și dificultățile de limbaj.
Recomandări practice:
-Sprijin emoțional: încurajați copilul să-și exprime emoțiile și oferiți validare, indiferent de dificultățile sale de exprimare.
-Tehnici de relaxare: introduceți activități precum jocuri de respirație sau exerciții de mindfulness pentru a reduce anxietatea.
-Parteneriat cu profesioniști: colaborați cu un logoped și un psiholog pentru a dezvolta un plan personalizat de intervenție.
-Adaptarea mediului școlar: asigurați-vă că educatorii sunt informați despre nevoile copilului și creează un mediu în care acesta să se simtă acceptat.
BIBLIOGRAFIE
Păunescu C.,Mușu I – Tulburări de limbaj la copil
Popescu-Neveanu P. – Dicționar de psihologie
Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău
Serviciul de Terapie Logopedică
Anxietatea la preșcolarii cu tulburări de limbaj
Leave a Comment
Posted: februarie 6, 2025 by admin
Perioada preșcolară este una de intensă dezvoltare psihică, la care se fac conexiuni conceptuale fundamentale. Copilul se orientează în sensul activității omenești, apare tendința spre activitatea social apreciativă, având în prim plan contradicțiile dintre cerințele externe si capacitățile interne. Are loc o creștere a intereselor, aspirațiilor și aptitudinilor care, dacă sunt intensificate și susținute, pot deveni o cale spre succes.
Limbajul, ca o formă fundamentală de comunicare în copilărie și la vârste adulte, a devenit un teren al cercetării științifice mult studiat nu numai pentru că, așa cum arată Orvis C.Irvin, există o imensă varietate verbală si o gamă largă de forme tulburate de vorbire care necesită a fi depășite, ci și pentru că progresul spiritual este într-o largă masură condiționat de claritatea exprimării.
Incoerențele, imperfecțiunile, tulburările în dezvoltarea limbajului (de orice caracter) generează dificultăți în stabilirea, realizarea și menținerea comunicării. Treptat, necesitatea (intenția) în comunicare scade, iar, însăși comunicarea și relaționarea nu se mai produce, instaurându-se diverse tulburări emoționale și comportamentale.
Literatura de specialitate confirmă că există diferențe între preșcolarii cu tulburare de limbaj și preșcolarii cu dezvoltare tipică în ceea ce privește manifestările emoționale, inclusiv anxietatea.
După P. Popescu-Neveanu, anxietatea este o tulburare a afectivității manifestată prin stări de neliniște, teamă, îngrijorare nemotivată în absența unor cauze care să le provoace.
Pentru determinarea anxietății se poate aplica Testul Anxietatea după R.Temml, M.Dorki, V.Amen. Acest test poate confirma (după caz) existența abundentă a emoțiilor negative, inclusiv un indice înalt al anxietății la preșcolarii cu tulburări de limbaj, aceste rezultate contribuind la o mai bună stabilire a obiectivelor și conținutului intervenției logopedice.
Intervenția este structurată pe două paliere: psihologic și logopedic. Pe o parte este necesară dezvoltarea comunicării, pe de altă parte este nevoie să se amelioreze deficiențele de limbaj ale copiilor, iar pentru o eficiență mai bună a intervenției, părinții copiilor vor fi parteneri și vor beneficia de consiliere parentală.
Primul care a început studiul genezei comunicării ,psihologul britanic John Bowlby, precum și adepții concepției sale Rene Spitz, in Franța, Anna Freud și alți câțiva psihologi au subliniat importanța relației afectuoase cu mama a copilului mic, pentru dezvoltarea mentală. Lipsa comunicării cu mama pune în pericol viața copilului, împiedică dezvoltarea fizică și psihică. La fel de importantă este încărcătura psihologică a climatului socio-psihologic în grupul de copii. Aceasta în mod ideal, ar trebui să creeze condiții optime pentru dezvoltarea psihică a individului, să genereze sentimentul de securitate psihologică, să satisfacă necesitățile fundamentale de relaționare emoțională, să asigure bunăstare emoțională constantă, confort interior, să satisfacă necesitatea de a fi personalitate competentă social.
Factorii care contribuie la anxietate:
-lipsa abilităților de comunicare eficientă: copiii nu pot exprima emoțiile sau nevoile clar, ceea ce duce la sentimente de neputință.
-reacția mediului: părinții, educatorii, colegii pot răspunde negativ la dificultățile de comunicare, amplificând anxietatea.
-contextul școlar: activitățile care implică vorbirea în fața unui grup pot reprezenta factori de stres major.
Potrivit unui studiu publicat in Internnațional Journal of Speech-Language Pathology, anxietatea afectează atenția, participarea socială și capacitatea de a invăța. Copiii pot evita situațiile noi, ceea ce reduce oportunitățile de interacțiune și dezvoltare lingvistică.
Terapia logopedică combinată cu abordări de sprijin emoțional s-a dovedit eficientă în reducerea anxietății la acești copii.
O abordare multidisciplinară (psiholog, logoped, educator) contribuie la crearea unui mediu sigur pentru copil, în care poate învăța să-și gestioneze atât anxietatea, cât și dificultățile de limbaj.
Recomandări practice:
-Sprijin emoțional: încurajați copilul să-și exprime emoțiile și oferiți validare, indiferent de dificultățile sale de exprimare.
-Tehnici de relaxare: introduceți activități precum jocuri de respirație sau exerciții de mindfulness pentru a reduce anxietatea.
-Parteneriat cu profesioniști: colaborați cu un logoped și un psiholog pentru a dezvolta un plan personalizat de intervenție.
-Adaptarea mediului școlar: asigurați-vă că educatorii sunt informați despre nevoile copilului și creează un mediu în care acesta să se simtă acceptat.
BIBLIOGRAFIE
Păunescu C.,Mușu I – Tulburări de limbaj la copil
Popescu-Neveanu P. – Dicționar de psihologie
Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău
Serviciul de Terapie Logopedică
Category: Bacau, Centrul Delfinul Bacău, Sfatul specialistului