Autostimulările la copiii cu TSA

Autostimulările presupun executarea de mișcări repetitive și/sau manipularea obiectelor în mod repetitiv. Pentru copiii cu autism, autostimularea este un comportament extrem de puternic și perturbant care este preferat în locul altor activități.

Pentru a întelege autostimulările este important să reușim să identificăm funcția comportamentelor, adică motivele pentru care acestea apar.

Există patru funcții ale comportamentelor observabile:

  1. Obținerea unui lucru
  2. Obținerea atenției
  3. Scăparea sau evitarea dintr-o situație neplăcută
  4. Autostimularea.

În cazul autostimulărilor, întărirea este produsă chiar de comportamentul în sine, care produce senzația respectivă.

 Stimularea poate implica cele 5 simțuri: olfactiv, vizual, auditiv, kinestezic sau tactil. Pentru copilul cu TSA, autostimularea este considerată o caracteristică definitorie a comportamentului său.   

Comportamentele autostimulatoare iau diverse forme, care pot fi grupate în următoarele categorii:

Nivelul 1. Comportamentele autostimulatoare ce implică doar corpul:

  1. Comportamente autostimulatoare care implică ochii: clipitul în mod repetat, se uită cu ochii pe jumătate închiși, își dă ochii peste cap, privește îndelung la lumini intermitente.
  2. Mișcări mari ale corpului: se învârtește în cerc, merge pe vârfuri, merge înainte și înapoi, sare sau țopăie, aleargă stereotip și fără direcție, își scutură repetat capul, se masturbează.
  3. Comportamente autostimulatoare care implică mâinile: își flutură mâinile sau aplaudă în mod repetat, își plimbă degetele pe diverse suprafețe, își freacă mâinile, își închide și deschide palma.
  4. Comportamente care implică gura: stă cu mâna în gură, se joacă cu saliva, își linge buzele, respiră în ritmuri diverse, plescăie limba.
  5. Autostimulare auditivă și gustativă: miroase și linge obiectele și oamenii, vorbește ca un copil mic, țipă încontinuu, îngână sau cântă, scoate sunete fără sens.

Nivelul 2. Presupun o modificare a mediului înconjurător, astfel încât acesta să producă semnale senzorial-perceptive.

  1. Folosirea sau manipularea necorespunzătoare a obiectelor pentru a produce stimulare senzorială. De exemplu, copilul aliniază obiectele în șiruri, le învârtește sau le răsucește, le rupe.
  2. Folosirea aparent corespunzătoare a obiectelor pentru a produce exclusiv stimulare senzorială. De exemplu, în mod repetat copilul aprinde și stinge becurile, deschide și închide ușile, aprinde și stinge televizorul, se încalță și se descalță.

O metodă de a reduce comportamentul autostimulator este întărirea comportamentului adecvat social. Atunci când crește frecvența altor comportamente, autostimulările pot scădea ca ocurență și intensitate. În mod similar individul poate oscila între diverse forme de autostimulare, astfel încât dacă o stimulare este suprimată, alta se poate dezvolta (de exemplu, suprimarea leagănului poate duce la intensificarea fluturării mâinilor).

Auto stimulările nu sunt un motiv de îngrijorare decât atunci când interferează cu învățarea, au ca rezultat marginalizarea, sau sunt periculoase.

Bibliografie:

Program de Terapie în Sistem Centru de Zi

Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău

Asociația Betania

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *