Auzul fonematic

Pronunția este un act de natură senzorial-motrică, motiv pentru care calitatea pronunției depinde de dezvoltarea auzului fonematic și de dezvoltarea motricității organelor articulatorii. Orice modificare la unul dintre cele două nivele (motric, auz fonematic) are repercursiuni asupra întregului proces de pronunție

Auzul fonematic se referă la capacitatea de a identifica, discrimina și diferenția sunetele limbii. Nu de puține ori, chiar dacă, copiii nu au tulburări auditive și pot pronunța toate sunetele, atunci când încep să vorbească fac foarte multe greșeli de pronunție (ex. în loc de ‘pat’ spun ‘bat’, în loc de ‘rac’ spun ‘lac’, etc). Discriminarea auditivă este puntea de legătură dintre ceea ce auzim și ceea ce încercăm să reproducem. Când copilul începe să vorbească, el imită sunetele pe care le-a auzit.  Copilul ascultă, înțelege, discriminează și reproduce sunetele prin imitație, în funcție de stimulii auditivă pe care i-a avut.

Dezvoltarea auzului fonematic înseamnă educarea capacității copilului de a percepe clar sunetele din care sunt formate cuvintele. Confuzia între foneme este mai des întâlnită în cazul consoanelor: B-P, F-V, C-G; T-D, L-R, S-Z etc. Pentru realizarea unei pronunții corecte este nevoie de educarea auzului fonematic. În cazul tulburării de auz fonematic, nu este nimic în neregulă cu urechea ca și organ de simț (cum se întâmplă în cazul auzului slab), ci există o tulburarea a funcției proceselor cerebrale de analiză a sunetelor vorbirii. Atunci când există o tulburare la nivelul auzului fonematic, recepția limbajului este afectată (copilul nu poate percepe corect anumite sunete și nici ordinea acestora în cuvânt) și de asemenea emisia limbajului (el va vorbi așa cum va percepe cuvintele, adică cu greșeli).

Rugați copilul să imite silabe care conțin sunete care seamănă între ele: pa-ba, ma-na, te-de, ca-ga, vi -fi, lo-ro, sa – za, etc. Dacă copilul nu reușește să reproducă corect toate sunetele, înseamnă că avem o problemă și trebuie să o depășim. Ce putem face noi pentru a ajuta copilul să depășească aceste tulburări și pentru a dezvolta auzul fonematic? De mic copil, începem să îi citim foarte mult, pentru ca acesta să se familiarizeze cu limba vorbită de părinți. Pronunțăm cuvinte scurte, simple, onomatopee (Cum face pisica? Miaaau, miaaau). Imitatul animalelor îl ajută foarte mult pe copil să discrimineze sunetele și să învețe să reproducă sunetele corect.

 În continuare vom exemplifica modele de exerciții care facilitează dezvoltarea auzului fonematic:

1. Imitarea și identificarea sunetelor din natură, a onomatopeelor:
   • chiţ-chiţ – şoricel;
   • cip-cip-cirip – vrăbiuţa;
   • bu-hu-hu – bufniţa;
   • bum-bum – toba;
   • cli-clin-cling – sunetul clopoţelului;
   • cot-cot-codac – găina;
   • cri-cri-cri – greier;
   • crrra-crrra – cioara;
   • cucuriguuu – cocoşul;
   • fâl-fâl-fâl – fluturele, pasărea în zbor;
   • ga-ga-ga – gâsca;
   • glu-glu-glu – curcanul;
   • i-ha-i-ha – măgarul;
   • la-la-la – cântatul;
   • mac-mac – raţa;
   • miauuu-miauuu – pisica;
   • muuu-muuu – vaca;
   • oac-oac – broscuţa;
   • pisss-pisss – chemăm pisicuţa;
   • piu-piu-piu – puiul;
   • tic-tac – ceasul;
   • vâjjj-vâjjj – sunet vânt puternic.

• Spune-mi cine sunt eu! Eu mă prefac că sunt un animal, spre exemplu, și emit sunetul produs de acel animal. Mă prefac că sunt pisica și fac mia-miau. Copilul ascultă și apoi spune ce animal crede că sunt.

• Oare ce se aude? Este nevoie de diferite jucării sau obiecte care produc diferite sunete sau melodii. Să zicem că am o jucarie care cântă. Fără ca copilul să vadă, ascund jucăria undeva și apoi îi spun copilului să găsească jucăria care produce sunetul acela. Copilul se va ghida astfel doar după sunet.

• Deschide urechea bine! Copilul e legat la ochi cu o eșarfă. Persoanele cunoscute lui stau în jurul său la distanță. Una dintre persoane îl strigă pe nume. Copilul va trebui să ghicească cine l-a strigat. Dacă ghicește, persoana care l-a strigat trece în locul său. Și jocul continuă.

• Diferențierea sunetelor cu punct de articulare apropiat (P-B, T-D, C-G, F-V, S-Z etc.) după modelul
  • Pa-ba, pe-be, pi-bi, po-bo, pu-bu
  • Ap-ab,  ep-eb, ip-ib, op-ob, up-ub
  • Apa-aba, epe-ebe, ipi-ibi, opo-obo, upu-ubu

• Repetarea de cuvinte paronime, precum:
  • tata-data, paie-baie, caz-gaz, file-vile, sare-zare, roz-loz

• Analiza fonetică prin indicarea primului sau ultimului sunet dintr-un cuvânt sau a poziției unui anumit sunet din cuvânt (început, mijloc, final).

Ex. Cu ce sunet începe/ se termină cuvântul FATA?

Unde se aude sunetul T în cuvântul FATA?

• Frământări de limbă:
  • Șapte sape late și alte șapte sape late, să le car pe toate în spate.      
  • Pe cap un capac, pe capac un ac.

Serviciul de Terapie Logopedică

Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău