Cum învățăm copilul cu TSA să facă cereri?

De cele mai multe ori, părinții își doresc ca propriul copil să vorbească, să spună ce își dorește. La fel de des se poate întâmpla ca din dorința de a nu supăra copilul, de a nu-l face să plângă, părintele să-i dea acestuia tot ceea ce știe că își dorește. Astfel, limbajul copilului poate fi unul absent sau slab dezvoltat.

La copiii cu tulburare din spectrul autist întîrzierile care apar pe aria limbajului și comunicării  sunt foarte des întâlnite. La nivelul acestora pot apărea deficite care au efecte negative asupra copilului, acesta fiind incapabil să își satisfacă nevoile personale și să achiziționeze alte abilități cognitive specifice vârstei. În egală măsură, se pot ivi dificultăți la nivelul abilităților de socializare și chiar apariția unor comportamente indezirabile. De aceea, este important să îl învățăm pe copil să ceară. Primul tip de cerere al unui nou născut este plânsul și este o aptitudine esențială pentru supraviețuire. Pe măsură ce copilul crește, cererile sale vor deveni din ce în ce mai specifice iar abilitățile sale de a cere  trebuie să țină pasul cu această evoluție.

Formularea cererilor este un element crucial în abordarea axată pe comportamentele verbale. Se bazează pe satisfacerea unei nevoi și este fundamentat pe motivație. Copilul trebuie să fie motivat să ceară ceva, fie de foame, fie dintr-o dorință de alt gen. Copilul vrea suc, îl cere și îl primește. Cererea oferă un beneficiu pozitiv imediat.

Stimularea și dezvoltarea abilităților de a cere reprezintă elementul central care stă la baza dezvoltării limbajului și a abilităților de comunicare ale copilului.

Etape în dezvoltarea primelor cereri:

1. Cereri de obiecte:

  • Promovarea cererilor: terapeutul manipulează un obiect și așteaptă copilul să manifeste interes (arată cu degetul către obiect, se întinde către obiect, urmărește obiectul cu privirea). Poziționați-vă la nivelul copilului, încercați să-i captați contactul vizual și repetați numele obiectului. În cazul în care nu ați reușit să-i captați atenția la prima încercare, repetați de aproximativ două-trei ori, după care oferiți obiectul dorit.
  • Cereri în prezența obiectului cu echoic: țineți în mână sau manipulați unul din obiectele/alimente preferate, așteptați copilul să devină interesat de acesta și spuneți numele obiectului. Este posibil ca la începutul programului să fie necesar să repetați de mai multe ori numele obiectului până când veți obține un răspuns din partea copilului.
  • Cereri spontane în prezența obiectului: plasați obiectele/alimentele preferate în aria vizuală a copilului, astfel încât să le poată vedea, dar să nu poată avea acces la ele. Așteptați copilul să devină interesat de unul dintre itemi. În cazul în care copilul nu manifestă preferință pentru itemul prezentat, schimbați itemul sau încercați mai târziu.
  • Cereri spontane în absența obiectului: copilul cere obiectul/alimentul preferat fără ca acesta să se afle în câmpul vizual.

2. Cereri de acțiuni: materialele necesare se stabilesc în funcție de preferințele copilului. Acțiuni precum: gâdilă-mă, prinde-mă, învârte-mă, nu necesită materiale specifice, însă pot fi create situații care să necesite manipularea anumitor obiecte pentru a obține întăritorul: deschide, împinge, apasă, suflă.

Putem folosi exemplul unui copil de 3 ani și jumătate diagnosticat recent cu autism. Copilul poate să spună câteva cuvinte, dar nu cere, nici măcar dacă obiectele pe care le vrea sunt la vedere. Cum cererea obiectelor care sunt la vedere este mai ușoară decât a acțiunilor sau obiectelor care sunt în afara câmpului vizual, ne vom concentra pe a-l învăța pe copil să ceară vocal obiectele la vedere.

O greșeală care se face uneori când îi învățăm pe copii să ceară este folosirea de cuvinte ca dă, mai mult și te rog. Copiii învață că, dacă vor ceva, pot să spună mai mult, iar lucrul respectiv le va fi dat. Dar, nu învață cum să ceară efectiv un obiect. În loc de asta, învață-l pe copil cum să ceară un obiect efectiv aflat la vedere și care, în cele din urmă, va fi scos din câmpul vizual.

Important de reținut este faptul că, dacă un copil obișnuit va învăța să ceară după numai câteva încercări, un copil cu întârzieri în dezvoltare poate să aibă nevoie de sute sau mii de încercări pentru a învăța să ceară. Preocuparea principală este să-i asigurăm micuțului, pe parcursul zilei, o mulțime de ocazii de a face acest lucru. Practic, ținta noastră va fi să-i dăm copilului sute de oportunități de a realiza cereri, în fiecare zi. Aceasta înseamnă că va trebui să creem o atmosferă în care el să fie motivat să ceară lucruri în mod frecvent.

Așadar, atunci când abilitatea de a cere este dobândită, aceasta îi va permite copilului să dețină mai mult control asupra mediului înconjurător, stimulând motivația copilului de a demonstra cât mai des comportamente verbale și permițând dezvoltarea abilităților de interacțiune socială.

Bibliografie

  • ” Motivație și recompensă”, Robert Schramm.
  • “ Terapia axata pe comportamentele verbale”, Tracy Rasmunssen, Mary Lynch Barbera

Program de Terapie în Sistem Centru de Zi – Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău – Asociația Betania

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *