Dezvoltarea comportamentelor pozitive prin control instrucțional

Poate un copil cu autism să sară? Dar să salute? Poate să aplaude? Să scoată sunete? Să rostească cuvinte? Răspunsul pentru toate aceste întrebări este “de obicei, da”. Atunci, de ce copilul este în stare să facă toate aceste lucruri atunci când vrea el, dar niciodată atunci când altcineva îi cere? Răspunsul poate fi sintetizat în două cuvinte: control instrucțional. Dacă vreți ca, atunci când i se cere, copilul să folosească oricare dintre aceste abilități, adesea învățate în mod natural, este nevoie să aveți o relație de învățare bună cu el, este nevoie să dobândiți control instrucțional.

 O situație de învățare produce rezultate constante doar dacă decizia cu privire la cine deține controlul asupra interacțiunii îi aparține terapeutului. Obținerea controlului instrucțional înseamnă că ați câștigat din partea copilului permisiunea de a decide cu privire la felul în care ați interacționat amandoi. Această dorință de cooperare a copilului este perfect posibilă dacă i-ați creat o motivație pentru care să se implice în activitățile dirijate de adult. Cea mai bună cale de a obține motivația este să urmăriți, în mod activ, acest obiectiv comportamental: obiectivul de ansamblu al oricărui plan comportamental este să-i arătați copilului că metoda cea mai rapidă și mai ușoară de a obține ceea ce vrea este să vă urmeze instrucțiunile folosind limbajul și/sau abilitățile comportamentale adecvate.

Atingerea acestui obiectiv este o condiție a învățării motivate și este obiectivul cel mai important al oricărei intervenții în autism sau a oricărei relații de învățare. Fără îndrumarea dumneavoastră, deprinderea abilităților de către copil se va baza doar pe interesele sale și va putea fi controlată doar de el însuși.

Pentru obținerea controlului instrucțional este nevoie de dezvoltarea unei relații prin care copilul îl vede pe adult nu ca pe o barieră ce-l desparte de lucrurile preferate, ci ca pe o sursă de lucruri bune. De aceea, primul lucru pe care un adult trebuie să-l facă cu copilul este să „se asocieze”. Asocierea este un principiu comportamental care susține că atunci când două lucruri sau activități au loc împreună, percepția asupra valorii unuia va influența percepția asupra valorii celuilalt. Obiectivul principal al asocierii este să deveniți o recompensă pentru alegerile comportamentale ale copilului. Cu alte cuvinte, veți deveni o persoană de dragul căreia copilul va face alegeri pozitive. Puteți reuși acest lucru printr-o asociere consecventă cu lucrurile pe care el le preferă. Dacă momentele de interacțiune se asociază cu activitățile ludice, copilului i se vor părea amuzante și va fi dispus să-și modifice comportamentul pentru a menține această stare.

Pentru situațiile în care copilul manifestă un comportament de evadare, se recomandă extincția comportamentului de evadare. Extincția evadării este procesul prin care copilul nu este lăsat să evite sarcina sau contextul de învățare prin intermediul unor comportamente de evadare. Încercați să nu gândiți neapărat recompensa ca pe un obiect. Ea este o succesiune de lucruri și experiențe care se întâmplă între adult și copil.

Pentru dobândirea controlului instrucțional trebuie să fie puși în practică cei 7 pași, descriși de Robert Schramm în cartea sa “ Motivație și recompensă”.

Pasul 1: Arătați-i copilului că sunteți cel care deține controlul asupra obiectelor pe care vrea să le aibă, dar și cel care decide când și pentru cât timp copilul va acea acces la aceste obiecte.

Pasul 2: Arătați-i copilului că puteți fi amuzant. Transformați orice interacțiune cu el într-o experiență plăcută.

Pasul 3: Arătați-i copilului că poate avea încredere în dumneavoastră, spuneți-i mereu ceea ce gândiți și respectați ceea ce spuneți. Atunci când îi cereți să facă un anumit lucru nu-i permiteți accesul la recompensă decât dacă a dus la bun sfârșit ceea ce i-ați cerut.

Pasul 4: Arătați-i copilului că respectarea instrucțiunilor este benefică și reprezintă cea mai bună cale de a obține ceea ce își dorește.

Pasul 5: Oferiți recompense în mod consecvent. În fazele incipiente de dobândire a controlului instrucțional, recompensați fiecare răspuns pozitiv.

Pasul 6: Arătați că vă cunoașteți atât prioritățile proprii, cât și pe cele ale copilului.

Pasul 7: Arătați-i copilului că, atunci când ignoră instrucțiunile sau alege comportamente inadecvate, nu va dobândi recompensa.

Odată dobândit, controlul instrucțional poate fi menținut prin diminuarea treptată a recompensei, deci prin creșterea raportului răspuns-recompensă. Acest raport constă în catitatea de răspunsuri acceptabile pe care trebuie să le dea un copil înainte de a primi o singură recompensă.

Serviciul Centrul de Zi

Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău