Integrarea copilului cu tulburare de spectru autist  în grădinițe si scoli

A încerca să-i oferi copilului cu autism o educație adecvată în contextul sistemului actual de învățământ este o provocare, dacă nu, chiar o imposibilitate, chiar și pentru cei mai buni educatori.

Dacă sunteți părintele unui copil cu autism, cu siguranță ați fost sfătuit sau chiar presat, să permiteți mutarea copilului în altă clasă, pentru a-i remedia situația. Cel mai bun mod de a vă apăra împotriva unei astfel de atitudini este să înțelegeți că este fundamental inadecvată și chiar coercitivă pentru copil. Conștient de importanța acestei perspective, veți putea să faceți față și să luptați pentru ceea ce merită copilul dumneavoastră-dreptul la o educație corectă și adecvată, bazată pe nevoile copilului și nu pe cele ale unui sistem școlar lipsit de resurse.

Ce s-ar întâmpla dacă, în loc să eticheteze și să mute în altă parte copiii dificili, fiecare educator ar afla care sunt metodele optime de predare? În acest fel, fiecare copil ar avea șanse egale de a atinge chiar și cele mai îndrăznețe obiective. Iar copiii cu dizabilități ar avea în clasă modele de vârsta lor, de la care ar putea să învețe. Cei fără dizabilități ar putea învăța ce înseamnă diversitatea și acceptarea. Copiii nu ar fi mutați din școlile din zona lor și educați în școli speciale.

Copiii diagnosticați cu TSA întâmpină o serie de dificultăți în principal în înțelegerea textelor citite, la nivelul înțelegerii conceptelor abstracte, dezvoltarea scrisului de mână (datorate dificultăților de coordonare), în organizarea timpului, inițierea interacțiunii cu cei din jur și menținerea contactelor cu ceilalți copii, înțelegerea și respectarea regulilor.

Este important să existe o pregătire și informare cât mai acurată a cadrelor didactice în legătură cu nevoile și particularitățile copiilor cu autism. Ei trebuie să se simtă integrați, acceptați, să li se ofere posibilități de învățare adaptate, iar educatorul trebuie să pună accent pe ceea ce poate să facă copilul și nu pe ceea ce nu poate.

Un rol important în pregătirea copilului pentru școală este predarea abilităților în cadrul ședințelor de terapie si generalizarea lor. Abilitățile necesare sunt urmatoarele: cognitive (abilități preacademice), sociale si de comunicare.

Pentru ca integrarea să fie ușoară, copilul cu autism are nevoie de expunere la situații asemănătoare cu cele pe care le va întâmpina la clasă. Acest lucru se poate realiza prin trecerea de la predarea față în față, la predarea instrucțiilor si răspunsurilor în grup. Această trecere graduală la cerințele similare celor de la scoală ajută la echilibrul emoțional al copilului, cu ajutorul expunerii.

De asemenea, copilul cu autism trebuie integrat în clasa în care nivelul este cel mai apropiat vârstei mentale.

            Există o serie de instrumente utilizate în terapia copiilor cu autism și care aduc beneficii în ceea ce privește procesul de integrare în grădinițe și școli.

Materialele vizuale ajută copilul să se pregătească schimbării ce se va produce în momentul în care va intra într-o colectivitate. Putem să-i prezentăm copilului imagini cu grădinița/școala sau clasa unde va merge, dar și imagini cu doamna educatoare și colegii, în așa fel încât tranziția să fie mai ușoară.

Pentru copiii care au dificultăți în ceea ce privește așteptarea, putem implementa orare vizuale, crescând astfel predictibilitatea (copilul știe ce are de făcut, cât durează și când se termină), dar și independența. Acestea ajută și la reducerea anxietății și a dificultăților comportamentale.

Poveștile terapeutice pot fi un instrument important în integrarea copilului cu TSA în grădinițe și școli. Este recomandat să le citim copiilor povești terapeutice care să abordeze tematici legate de școală, prietenie, responsabilitate, spațiu personal, oferindu-le prin intermediul acestora o imagine mai clară asupra comportamentelor pe care aceștia le pot adopta în diferite situații sociale.

Colegii copiilor cu autism pot fi de un real ajutor în procesul de integrare. Este important ca aceștia să fie implicați activ tot timpul. Explicați-le că sunt diferiți și au nevoie de ajutor din partea celorlalți, dar și modalitățile prin care ei îi pot ajuta pe colegii lor, care întâmpină diferite probleme în colectivitate.

            Având în vedere că o mare parte din copii nu au capacitatea de a merge singuri la grădiniță/ școală și de a participa activ la activitățile organizate, aceștia au nevoie de un însoțitor, de un “shadow” (umbra) care să-i ajute să facă față cerințelor. Când copilul merge cu shadow-ul la grădiniță sau la școală se crează o legătură între cei doi. Cu toate acestea, shadow-ul ca specialist, rămâne ferm față de copil și în același timp și prieten pentru a-i câștiga încrederea.

Atunci când se creează o echipă stabilă formată din shadow-părinte-educator-copil, copilul se simte în siguranță, se simte valorizat și progresele sunt pe măsură.

Shadow-ul sau însoțitorul este un terapeut format în analiza aplicată a comportamentului, care îi oferă copilului ajutorul necesar pentru ca: copilul să transfere mai ușor în mediul social informațiile învățate în cadrul terapiei; facilitează adaptarea comportamentală a copilului prin recompensarea comportamentelor dezirabile, sugerează soluții sau răspunsuri atunci când copilul se află într-o situație dificilă; îl ajută să devină independent din punct de vedere acțional, să ia decizii și încurajează comunicarea funcțională, îl ajută să interacționeze cu educatoarea și  copiii; colectează date importante despre comportamente și progresele copilului.

Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău – Serviciul Centru de zi

Lasă un răspuns