Etapa de dezvoltare 1-2 ani – sunteți părinți și sunteți foarte atenți la creșterea și dezvoltarea copilului dumneavoastră. Vă prezentăm în continuare câteva repere în dezvoltarea neuro-motorie, senzorială și socio-afectivă a gândirii și limbajului copilului, specifice perioadei de dezvoltare cuprinsă între 1 și 2 ani, care vă pot ajuta să vă monitorizați singuri nivelul de dezvoltare a copilului.
Este esențial să cunoaștem etapele dezvoltării copilului pentru a observa dacă acesta are o dezvoltare armonioasă sau nu. Perioada de vârstă 1-2 ani face parte din etapa denumită și copilăria mică, care este cuprinsă între 1 și 3 ani și este o perioadă plină de provocări. Începând cu vârsta de 1 an, personalitatea copilului se conturează, limbajul începe să se dezvolte. Copilul are o curiozitate în continuă creștere, aceasta fiind perioada în care el explorează activ mediul înconjurător. Ceea ce se remarcă în special la copil în această perioadă, este capacitatea de auto deplasare care este din ce în ce mai bună. Profilul psihologic al copilăriei mici mai are și alte dominante cum ar fi apariția reprezentărilor și a activității mentale, însușirea limbajului, apariția conștiinței de sine. Analizând însă strict doar intervalul de la 1 la 2 ani vom împărți această perioadă în 2 etape – de la 12 la 17 luni și de la 18 la 24 luni.
De la 12 la 17 luni – Începând cu cel de al doilea an din viață al copilului putem observa îmbunătățiri în ceea ce privește dezvoltarea neuro-motorie, socio-emoțională, a limbajului și comunicării, memoriei și atenției. Toate aceste aspecte sunt susținute de progrese evidente de ordin fizic și de un regim de viață care-i asigură o dezvoltare sănătoasă. Copilul crește în înălțime, cresc mult membrele și se schimbă proporția dintre cap, trunchi, mâini și picioare; între un an și 3 luni se inchide fontanela anterioară și continuă osificările la nivelul coloanei și membrelor, se dezvoltă mai departe dentiția provizorie, creierul crește în greutate, se adâncesc și încep, încet, să se contureze circumvoluțiunile cerebrale. Dar, dezvoltarea copilului este favorizată mai ales, de cadrul familial care îi oferă afectivitate, siguranță și stimulări variate. Copilul doarme 10-12 ore, noaptea și o ora și jumătate – două ore, ziua. Intervalele de veghe sunt foarte active și copilul se joacă, se plimbă explorează activ spațiul în care se află. Din punct de vedere al dezvoltării motrice ceea ce observăm, în primul rând, la copilul mic este deplasarea lui, care devine din ce în ce mai bună. Motricitatea se dezvoltă în contextul acțiunii cu obiectele și constituie sursa și modalitatea principală de cunoaștere și stimulare a proceselor senzoriale. Copilul va avea o coordonare și o acuratețe a mișcărilor mult îmbunătățite față de perioada anterioară, ceea ce înseamnă că majoritatea timpului va fi în continuă mișcare și joc. Mulți copii fac primii pași în jurul vârstei de 1 an și merg sprijinindu-se de ceea ce întâlnesc în cale sau sunt ajutați de părinți; mersul independent este încă nesigur și neadaptat cerințelor mediului și copilul va cădea destul de des. Cel mai adesesea se va deplasa târâș sau în genunchi. Mișcările mânilor și apucarea sunt îmbunătățite, astfel încât va umbla prin casă cu o jucărie, va putea potrivi 2 obiecte de dimensiuni diferite unul în altul. La 1 an și 5 luni merge fără sprijin, chiar dacă ține picioarele depărtate și mâinile sunt departe de corp, pentru a-și menține echilibrul. Alți copii încep să alerge la această vârstă. Când se apleacă după o jucărie, majoritatea vor face o genuflexiune, fără a-și pierde mereu echilibrul. Motricitatea fină a mânilor este și ea îmbunătățită, mișcările mai fine devenind posibile: mâzgâlește cu creionul, întoarce un mâner de ușă rotativ, își scoate papucii cu scai (sau cel puțin, încearcă), ține lingura (chiar dacă nu își nimerește gura sau varsă conținutul, în majoritatea încercărilor). Cea mai impresionantă achiziție în această perioadă este cea a limbajului. La încheierea primului an din viață copilul poate să pronunțe puține cuvinte si în următoarele luni mai achiziționează doar câteva. Pronunţia cuvintelor poate fi deficitară la început, copilul înlocuind părţi din cuvânt cu sunete mai uşor de pronunţat sau nepronunţând până la capăt întregul cuvânt. Putem spune că este începutul folosirii vorbirii ca mijloc de a comunica. Acest lucru se produce deoarece în creier la nivel neuronal se petrece o proliferare enormă la nivelul dendritelor, predominant în sistemul perceptiv vizual, iar sistemul auditiv este destul de matur pentru a distinge semnalele. Copilul răspunde prin acțiuni la comenzile verbale care i se dau (ex: execută cereri în doi pași) îi plac poeziile și cantecelele simple, se uită la poze când îi sunt arătate. Vorbirea lui este de tip jargon copiind tiparele prozodice ale limbii. Cunoștințele despre lume se îmbunătățesc, copilul fiind capabil să arate mai multe obiecte și animale. Părțile corpului încep să fie cunoscute, copilul arătând cu degetul cel puțin una dintre acestea ( gura, nasul, urechile și ochii, apoi burtica, mânile, picioarele).
Fiind capabil acum să facă scurte planuri de acțiune și să anticipeze, copilul începe jocul de construcție (pentru început poate pune 2 cuburi unul peste altul). Din punct de vedere socio-afectiv copilul interacționează preponderent cu adulții (mama fiind persoana de referință față de care copilul manifestă cel mai intens atașament), raporturile cu alți copii nefiind foarte semnificative. Este foarte empatic și reacționează prin plâns sau frustrare la tristețe, prin râs la veselie. Începutul manifestării unor sentimente mai complexe, precum gelozia își face simțită prezența. Copilul se agită și este vizibil iritat dacă mama acordă atenție unei alte persoane. În această perioadă se manifestă și angoasa de separare manifestată prin țipat și plâns la plecarea mamei. Manifestă deasemenea anxietate față de anumite situații și față de persoanele străine (este indicat să ținem cont de trăirile sale emoționale, deoarece dorințele, satisfacțiile și bucuriile copilului dirijează conduitele motorii, percepțiile și comunicarea sa). Memoriacopilului se centrează pe aspectele concrete, care se repetă și este legată de dorințele sale. Acest fapt, poate fi surprinzător pentru părinți, care observă că el își amintește locul obiectelor sau ceva ce l-a amuzat cu câteva zile mai înainte. Încep să apară și aşteptări, copilul anticipează situaţia prezentă prin prisma situaţiilor similare anterioare. De exemplu, dacă i se dă copilului jucăria preferată de fiecare dată când este îmbrăcat, acesta o va căuta cu privirea dinainte. Atenția prezintă particularități specifice pentru acest stadiu – este involuntară, superficială și se manifestă cu intermitențe, dar este stimulată de ceea ce îl înconjoară și de ceea ce copilul explorează. Copilul este ușor distras de orice modificare în ambianță. Tot în această perioadă, apar semne de conştientizare a sinelui: copilul devine conştient că propriul corp, propiile emoții şi comportamentul său se disting de ale celor din jur. De aceea, începe să se recunoască în oglindă (iniţial este surprins, ulterior pare să înţeleagă că îşi vede propria persoană).
De la 18 la 24 de luni – În această perioadă apar două comportamente importante și anume refuzul copilului, nu-ul social – refuzul copilului de a se opune celor din jur ( la această vârstă opoziția copilului este un indice al dezvoltării și al normalității, nu un aspect patologic) și abilitatea copilului de a lega cuvintele. Copilul își afirmă autonomia spunând ,,nu” la majoritatea lucrurilor care i se cer. Autocontrolul se obține prin nu-ul copilului confruntat cu limitele mediului. Treptat, copilul va învăța cum să obțină recompense, cum să respecte convențiile sociale, să internalizeze și să respecte reguli. Acum, are loc trecerea de la controlul extern reprezentat de intervenția părintelui, la un anumit grad de autocontrol (abilitate foarte importantă în ceea ce privește dezvoltarea capacității de adaptare). Ca și dezvoltare motorie, mersul este stabilizat și copilul învață să urce și apoi, să coboare pe scări, cu sprijin minim. Tot în această perioadă, va învăța să lovească o minge cu piciorul. Deja, se poate observa dominanța în această perioadă – ce mână preferă să folosească pentru activități. Majoritatea copiilor se hrănesc singuri cu lingura, deși este posibil să mai verse din conținutul lingurii pe jos. În această perioadă copilul obține un progres și în ceea ce privește controlul evacuărilor (ultimul trimestru din cel de al doilea an e denumit și vârsta oliței)
Dezvoltarea eului, a limbajului și a proceselor cogniției sunt cele mai importante evenimente pe care le parcurge acum copilul. Până la 1 an și 6 luni s-au consolidat mecanismele inteligenței senzorio-motorii, începând de la 1 an și 6 luni incepe debutul inteligenței preconceptuale (care se finalizează în jurul vârstei de 4 ani). De acum, activitatea mentală se extinde din ce în ce mai mult și va ușura considerabil adaptabilitatea copilului la situațiile cu care se confruntă. Percepția cu care și-a construit mecanismele de bază în primul an de viață, evoluează acum, în direcția schemelor perceptive pentru obiectele din mediu apropiat, devenind mai organizată, dar numai în fața unor stimuli simpli. Percepțiile tactile se amplifică pentru că, acum, beneficiază de îmbogățirea modalităților de a manipula obiecte. Dacă, imediat după un an copilul mai duce obiecte la gură, de la un an și 6 luni doar le pipăie și le examinează atent. Se consolidează relația dintre simțul tactil și văz, precum și coordonarea dintre văz și auz (copilul se orientează mai bine spre sursa de zgomot). Importanța în această perioadă este și dezvoltarea auzului verbal implicat în ascultarea vorbirii celorlalți, dar și a propiei voci. În jurul vârstei de 1 an și 6 luni, în cadrul proceselor senzoriale apar funcțiile semiotice, adică reprezentarea, imitația, jocul simbolic, desenul. Acum, copilul imită foarte mult acțiunile și atitudinile părinților. La nivelul achiziției limbajului se constată o imbunătățire, în primul rând cantitativă – de la 1 an și 6 luni, la 2 ani, marea majoritate a copiilor ajung ușor, la un vocabular de 200 până la 300 de cuvinte. Tot la începutul acestei perioade, copilul formulează propoziții simple din două cuvinte (“vreau apă”, “vino mami” etc). Spre 2 ani, copilul vorbește din ce în ce mai bine, este înțeles mai bine de ceilalți și pronunță corect anumite cuvinte. Acest fapt, îi permite să comunice din ce în ce mai bine și să redea verbal ceea ce a văzut și a auzit.
Si la nivel de joc constatăm o evoluție și anume, dacă în prima jumătate a perioadei jocul era individual, se juca în paralel cu ceilalți copii sau cu părinții (care îi structurau jocul), acum, începe să fie interesat de jocul cu ceilalți copii și să îi imite. Pentru început, caracterul jocului este de reciprocitate ( ex: jocul cu mingea), ca mai apoi, spre vârsta de doi ani, să apară jocul simbolic. Crește și gradul de stabilitate al atenției, în jurul vârstei de 2 ani copilul reușind să fie atent, fără întreruperi, aproximativ 10 minute în cadrul unei activități plăcute.
Ținând cont de dezvoltarea copilului, în general la vârsta de 2 ani, majoritatea copiilor pot face următoarele: se pot încălța singuri; deschid fermoare și scaieți; desenează o figură geometrică simplă după model; unii copii vor recunoaște 1-2 culori; părțile corpuluisunt și ele cunoscute, copilul arătându-le cu degetul atunci când este întrebat; poate imita acțiunile adultului; numește imagini ale unor obiecte cunoscute; afișează din ce în ce mai multă independență; cunoaște numele persoanelor familiare și a părților corpului; urmează instrucțiuni simple; găsește un lucru dacă este ascuns; începe să sorteaze formele și culorile; construiește turnuri din 4 sau mai multe blocuri etc.
Există diferențe evidente psiho-individuale în dezvoltarea copiilor de la 1 la 2 ani. Nu uitați că fiecare copil se dezvoltă în ritmul propiu. Totuși, dacă aveți incertitudini sau temeri în legătură cu dezvoltarea copilului, vă așteptăm oricând la o evaluare psihologică.
Bibliografie:
Muntean Ana (2009). Psihologia Dezvoltării umane. Editura Polirom Iași
Schiopu U, Verza E, (1981) Psihologia Vârstelor. Editura didactică și pedagogică, București
Serviciul de Terapie în Sistem Ambulatoriu
Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău
Copilul meu are probleme? Etapa de dezvoltare 1-2 ani.
Leave a Comment
Posted: aprilie 11, 2021 by admin
Etapa de dezvoltare 1-2 ani – sunteți părinți și sunteți foarte atenți la creșterea și dezvoltarea copilului dumneavoastră. Vă prezentăm în continuare câteva repere în dezvoltarea neuro-motorie, senzorială și socio-afectivă a gândirii și limbajului copilului, specifice perioadei de dezvoltare cuprinsă între 1 și 2 ani, care vă pot ajuta să vă monitorizați singuri nivelul de dezvoltare a copilului.
Este esențial să cunoaștem etapele dezvoltării copilului pentru a observa dacă acesta are o dezvoltare armonioasă sau nu. Perioada de vârstă 1-2 ani face parte din etapa denumită și copilăria mică, care este cuprinsă între 1 și 3 ani și este o perioadă plină de provocări. Începând cu vârsta de 1 an, personalitatea copilului se conturează, limbajul începe să se dezvolte. Copilul are o curiozitate în continuă creștere, aceasta fiind perioada în care el explorează activ mediul înconjurător. Ceea ce se remarcă în special la copil în această perioadă, este capacitatea de auto deplasare care este din ce în ce mai bună. Profilul psihologic al copilăriei mici mai are și alte dominante cum ar fi apariția reprezentărilor și a activității mentale, însușirea limbajului, apariția conștiinței de sine. Analizând însă strict doar intervalul de la 1 la 2 ani vom împărți această perioadă în 2 etape – de la 12 la 17 luni și de la 18 la 24 luni.
De la 12 la 17 luni – Începând cu cel de al doilea an din viață al copilului putem observa îmbunătățiri în ceea ce privește dezvoltarea neuro-motorie, socio-emoțională, a limbajului și comunicării, memoriei și atenției. Toate aceste aspecte sunt susținute de progrese evidente de ordin fizic și de un regim de viață care-i asigură o dezvoltare sănătoasă. Copilul crește în înălțime, cresc mult membrele și se schimbă proporția dintre cap, trunchi, mâini și picioare; între un an și 3 luni se inchide fontanela anterioară și continuă osificările la nivelul coloanei și membrelor, se dezvoltă mai departe dentiția provizorie, creierul crește în greutate, se adâncesc și încep, încet, să se contureze circumvoluțiunile cerebrale. Dar, dezvoltarea copilului este favorizată mai ales, de cadrul familial care îi oferă afectivitate, siguranță și stimulări variate. Copilul doarme 10-12 ore, noaptea și o ora și jumătate – două ore, ziua. Intervalele de veghe sunt foarte active și copilul se joacă, se plimbă explorează activ spațiul în care se află. Din punct de vedere al dezvoltării motrice ceea ce observăm, în primul rând, la copilul mic este deplasarea lui, care devine din ce în ce mai bună. Motricitatea se dezvoltă în contextul acțiunii cu obiectele și constituie sursa și modalitatea principală de cunoaștere și stimulare a proceselor senzoriale. Copilul va avea o coordonare și o acuratețe a mișcărilor mult îmbunătățite față de perioada anterioară, ceea ce înseamnă că majoritatea timpului va fi în continuă mișcare și joc. Mulți copii fac primii pași în jurul vârstei de 1 an și merg sprijinindu-se de ceea ce întâlnesc în cale sau sunt ajutați de părinți; mersul independent este încă nesigur și neadaptat cerințelor mediului și copilul va cădea destul de des. Cel mai adesesea se va deplasa târâș sau în genunchi. Mișcările mânilor și apucarea sunt îmbunătățite, astfel încât va umbla prin casă cu o jucărie, va putea potrivi 2 obiecte de dimensiuni diferite unul în altul. La 1 an și 5 luni merge fără sprijin, chiar dacă ține picioarele depărtate și mâinile sunt departe de corp, pentru a-și menține echilibrul. Alți copii încep să alerge la această vârstă. Când se apleacă după o jucărie, majoritatea vor face o genuflexiune, fără a-și pierde mereu echilibrul. Motricitatea fină a mânilor este și ea îmbunătățită, mișcările mai fine devenind posibile: mâzgâlește cu creionul, întoarce un mâner de ușă rotativ, își scoate papucii cu scai (sau cel puțin, încearcă), ține lingura (chiar dacă nu își nimerește gura sau varsă conținutul, în majoritatea încercărilor). Cea mai impresionantă achiziție în această perioadă este cea a limbajului. La încheierea primului an din viață copilul poate să pronunțe puține cuvinte si în următoarele luni mai achiziționează doar câteva. Pronunţia cuvintelor poate fi deficitară la început, copilul înlocuind părţi din cuvânt cu sunete mai uşor de pronunţat sau nepronunţând până la capăt întregul cuvânt. Putem spune că este începutul folosirii vorbirii ca mijloc de a comunica. Acest lucru se produce deoarece în creier la nivel neuronal se petrece o proliferare enormă la nivelul dendritelor, predominant în sistemul perceptiv vizual, iar sistemul auditiv este destul de matur pentru a distinge semnalele. Copilul răspunde prin acțiuni la comenzile verbale care i se dau (ex: execută cereri în doi pași) îi plac poeziile și cantecelele simple, se uită la poze când îi sunt arătate. Vorbirea lui este de tip jargon copiind tiparele prozodice ale limbii. Cunoștințele despre lume se îmbunătățesc, copilul fiind capabil să arate mai multe obiecte și animale. Părțile corpului încep să fie cunoscute, copilul arătând cu degetul cel puțin una dintre acestea ( gura, nasul, urechile și ochii, apoi burtica, mânile, picioarele).
Fiind capabil acum să facă scurte planuri de acțiune și să anticipeze, copilul începe jocul de construcție (pentru început poate pune 2 cuburi unul peste altul). Din punct de vedere socio-afectiv copilul interacționează preponderent cu adulții (mama fiind persoana de referință față de care copilul manifestă cel mai intens atașament), raporturile cu alți copii nefiind foarte semnificative. Este foarte empatic și reacționează prin plâns sau frustrare la tristețe, prin râs la veselie. Începutul manifestării unor sentimente mai complexe, precum gelozia își face simțită prezența. Copilul se agită și este vizibil iritat dacă mama acordă atenție unei alte persoane. În această perioadă se manifestă și angoasa de separare manifestată prin țipat și plâns la plecarea mamei. Manifestă deasemenea anxietate față de anumite situații și față de persoanele străine (este indicat să ținem cont de trăirile sale emoționale, deoarece dorințele, satisfacțiile și bucuriile copilului dirijează conduitele motorii, percepțiile și comunicarea sa). Memoriacopilului se centrează pe aspectele concrete, care se repetă și este legată de dorințele sale. Acest fapt, poate fi surprinzător pentru părinți, care observă că el își amintește locul obiectelor sau ceva ce l-a amuzat cu câteva zile mai înainte. Încep să apară și aşteptări, copilul anticipează situaţia prezentă prin prisma situaţiilor similare anterioare. De exemplu, dacă i se dă copilului jucăria preferată de fiecare dată când este îmbrăcat, acesta o va căuta cu privirea dinainte. Atenția prezintă particularități specifice pentru acest stadiu – este involuntară, superficială și se manifestă cu intermitențe, dar este stimulată de ceea ce îl înconjoară și de ceea ce copilul explorează. Copilul este ușor distras de orice modificare în ambianță. Tot în această perioadă, apar semne de conştientizare a sinelui: copilul devine conştient că propriul corp, propiile emoții şi comportamentul său se disting de ale celor din jur. De aceea, începe să se recunoască în oglindă (iniţial este surprins, ulterior pare să înţeleagă că îşi vede propria persoană).
De la 18 la 24 de luni – În această perioadă apar două comportamente importante și anume refuzul copilului, nu-ul social – refuzul copilului de a se opune celor din jur ( la această vârstă opoziția copilului este un indice al dezvoltării și al normalității, nu un aspect patologic) și abilitatea copilului de a lega cuvintele. Copilul își afirmă autonomia spunând ,,nu” la majoritatea lucrurilor care i se cer. Autocontrolul se obține prin nu-ul copilului confruntat cu limitele mediului. Treptat, copilul va învăța cum să obțină recompense, cum să respecte convențiile sociale, să internalizeze și să respecte reguli. Acum, are loc trecerea de la controlul extern reprezentat de intervenția părintelui, la un anumit grad de autocontrol (abilitate foarte importantă în ceea ce privește dezvoltarea capacității de adaptare). Ca și dezvoltare motorie, mersul este stabilizat și copilul învață să urce și apoi, să coboare pe scări, cu sprijin minim. Tot în această perioadă, va învăța să lovească o minge cu piciorul. Deja, se poate observa dominanța în această perioadă – ce mână preferă să folosească pentru activități. Majoritatea copiilor se hrănesc singuri cu lingura, deși este posibil să mai verse din conținutul lingurii pe jos. În această perioadă copilul obține un progres și în ceea ce privește controlul evacuărilor (ultimul trimestru din cel de al doilea an e denumit și vârsta oliței)
Dezvoltarea eului, a limbajului și a proceselor cogniției sunt cele mai importante evenimente pe care le parcurge acum copilul. Până la 1 an și 6 luni s-au consolidat mecanismele inteligenței senzorio-motorii, începând de la 1 an și 6 luni incepe debutul inteligenței preconceptuale (care se finalizează în jurul vârstei de 4 ani). De acum, activitatea mentală se extinde din ce în ce mai mult și va ușura considerabil adaptabilitatea copilului la situațiile cu care se confruntă. Percepția cu care și-a construit mecanismele de bază în primul an de viață, evoluează acum, în direcția schemelor perceptive pentru obiectele din mediu apropiat, devenind mai organizată, dar numai în fața unor stimuli simpli. Percepțiile tactile se amplifică pentru că, acum, beneficiază de îmbogățirea modalităților de a manipula obiecte. Dacă, imediat după un an copilul mai duce obiecte la gură, de la un an și 6 luni doar le pipăie și le examinează atent. Se consolidează relația dintre simțul tactil și văz, precum și coordonarea dintre văz și auz (copilul se orientează mai bine spre sursa de zgomot). Importanța în această perioadă este și dezvoltarea auzului verbal implicat în ascultarea vorbirii celorlalți, dar și a propiei voci. În jurul vârstei de 1 an și 6 luni, în cadrul proceselor senzoriale apar funcțiile semiotice, adică reprezentarea, imitația, jocul simbolic, desenul. Acum, copilul imită foarte mult acțiunile și atitudinile părinților. La nivelul achiziției limbajului se constată o imbunătățire, în primul rând cantitativă – de la 1 an și 6 luni, la 2 ani, marea majoritate a copiilor ajung ușor, la un vocabular de 200 până la 300 de cuvinte. Tot la începutul acestei perioade, copilul formulează propoziții simple din două cuvinte (“vreau apă”, “vino mami” etc). Spre 2 ani, copilul vorbește din ce în ce mai bine, este înțeles mai bine de ceilalți și pronunță corect anumite cuvinte. Acest fapt, îi permite să comunice din ce în ce mai bine și să redea verbal ceea ce a văzut și a auzit.
Si la nivel de joc constatăm o evoluție și anume, dacă în prima jumătate a perioadei jocul era individual, se juca în paralel cu ceilalți copii sau cu părinții (care îi structurau jocul), acum, începe să fie interesat de jocul cu ceilalți copii și să îi imite. Pentru început, caracterul jocului este de reciprocitate ( ex: jocul cu mingea), ca mai apoi, spre vârsta de doi ani, să apară jocul simbolic. Crește și gradul de stabilitate al atenției, în jurul vârstei de 2 ani copilul reușind să fie atent, fără întreruperi, aproximativ 10 minute în cadrul unei activități plăcute.
Ținând cont de dezvoltarea copilului, în general la vârsta de 2 ani, majoritatea copiilor pot face următoarele: se pot încălța singuri; deschid fermoare și scaieți; desenează o figură geometrică simplă după model; unii copii vor recunoaște 1-2 culori; părțile corpuluisunt și ele cunoscute, copilul arătându-le cu degetul atunci când este întrebat; poate imita acțiunile adultului; numește imagini ale unor obiecte cunoscute; afișează din ce în ce mai multă independență; cunoaște numele persoanelor familiare și a părților corpului; urmează instrucțiuni simple; găsește un lucru dacă este ascuns; începe să sorteaze formele și culorile; construiește turnuri din 4 sau mai multe blocuri etc.
Există diferențe evidente psiho-individuale în dezvoltarea copiilor de la 1 la 2 ani. Nu uitați că fiecare copil se dezvoltă în ritmul propiu. Totuși, dacă aveți incertitudini sau temeri în legătură cu dezvoltarea copilului, vă așteptăm oricând la o evaluare psihologică.
Bibliografie:
Muntean Ana (2009). Psihologia Dezvoltării umane. Editura Polirom Iași
Schiopu U, Verza E, (1981) Psihologia Vârstelor. Editura didactică și pedagogică, București
Serviciul de Terapie în Sistem Ambulatoriu
Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău
Category: Centrul Delfinul Bacău