Intervenția terapeutică necesită crearea unei relații autentice și optime care să deschidă puntea către un proces de învățare pozitiv, amuzant și centrat pe reușitele copilului.
Există mai mulți factori de care să țineți seama atunci când abordați un copil non-verbal care nu este cooperant sau care nu îndeplinește instrucțiunile adulților. În primul rând, copilul trebuie să învețe că apariția terapeutului este un eveniment plăcut. Nu este ușor să îi predați unui copil care își evită terapeutul în mod activ sau pasiv. Relația dorită dintre cei doi va apărea atunci când terapeutul va fi asociat în mod constant cu oferirea de lucruri și evenimente recompensatoare pentru copil.
De aceea, este important ca terapeutul să aibă la îndemână și să îi ofere periodic copilului lucruri și activități recompensatoare care au efect pentru copilul respectiv (de ex., mâncare, baloane de săpun, jucării, cărți, mașinuțe, filme). Pentru început, terapeutul trebuie să-și alcătuiască o listă de astfel de recompense, precum și o listă cu diferite modalități de a-i oferi acces copilului la alte evenimente recompensatoare (de ex., să se dea în leagăn, să deschidă o ușă afară). Principalul scop al acestei proceduri este ca terapeutul să devină o formă de recompensare condiționată pentru copil. Altfel spus, copilul trebuie să învețe să-i placă de terapeut înainte ca terapeutul să înceapă să-i ceară copilului să lucreze.
Mai mult, este important ca terapeutul să nu fie asociat cu oprirea activităților recompensatoare aflate în desfășurare. Când terapeutul încearcă să obțină la început cooperarea copilului, nu este deloc o metodă bună să-l oprească de la activități plăcute pentru a-i cere să fie atent la activități de limbaj. Copilul deja se simte bine. De ce ar trebui să se oprească pentru a lucra cu terapeutul?
Cel mai bine este ca terapeutul să încerce să se apropie de copil când acesta nu este prins în nici o activitate recompensatoare și să-i permită să aibă acces la lucruri sau activități extrem de recompensatoare. De exemplu, când copilul pare plictisit, apropiați-vă de el și fără să-i cereți nimic oferiți-i mașinuța preferată sau gâdilați-l; sau când copilul este prins într-o activitate care îi place, instructorul i se poate alătura copilului și o poate face și mai amuzantă (de ex., legănând căluțul pe care stă copilul). Acest proces de pairing poate dura mai multe lecții (sau chiar sesiuni) înainte ca terapeutul să fie gata să ceară un răspuns de la copil.
Serviciul Centrul de Zi
Centrul Delfinul pentru copii cu autism
Relația terapeut – copil, premisă a unei intervenții de succes
Posted: martie 11, 2021 by admin
Intervenția terapeutică necesită crearea unei relații autentice și optime care să deschidă puntea către un proces de învățare pozitiv, amuzant și centrat pe reușitele copilului.
Există mai mulți factori de care să țineți seama atunci când abordați un copil non-verbal care nu este cooperant sau care nu îndeplinește instrucțiunile adulților. În primul rând, copilul trebuie să învețe că apariția terapeutului este un eveniment plăcut. Nu este ușor să îi predați unui copil care își evită terapeutul în mod activ sau pasiv. Relația dorită dintre cei doi va apărea atunci când terapeutul va fi asociat în mod constant cu oferirea de lucruri și evenimente recompensatoare pentru copil.
De aceea, este important ca terapeutul să aibă la îndemână și să îi ofere periodic copilului lucruri și activități recompensatoare care au efect pentru copilul respectiv (de ex., mâncare, baloane de săpun, jucării, cărți, mașinuțe, filme). Pentru început, terapeutul trebuie să-și alcătuiască o listă de astfel de recompense, precum și o listă cu diferite modalități de a-i oferi acces copilului la alte evenimente recompensatoare (de ex., să se dea în leagăn, să deschidă o ușă afară). Principalul scop al acestei proceduri este ca terapeutul să devină o formă de recompensare condiționată pentru copil. Altfel spus, copilul trebuie să învețe să-i placă de terapeut înainte ca terapeutul să înceapă să-i ceară copilului să lucreze.
Mai mult, este important ca terapeutul să nu fie asociat cu oprirea activităților recompensatoare aflate în desfășurare. Când terapeutul încearcă să obțină la început cooperarea copilului, nu este deloc o metodă bună să-l oprească de la activități plăcute pentru a-i cere să fie atent la activități de limbaj. Copilul deja se simte bine. De ce ar trebui să se oprească pentru a lucra cu terapeutul?
Cel mai bine este ca terapeutul să încerce să se apropie de copil când acesta nu este prins în nici o activitate recompensatoare și să-i permită să aibă acces la lucruri sau activități extrem de recompensatoare. De exemplu, când copilul pare plictisit, apropiați-vă de el și fără să-i cereți nimic oferiți-i mașinuța preferată sau gâdilați-l; sau când copilul este prins într-o activitate care îi place, instructorul i se poate alătura copilului și o poate face și mai amuzantă (de ex., legănând căluțul pe care stă copilul). Acest proces de pairing poate dura mai multe lecții (sau chiar sesiuni) înainte ca terapeutul să fie gata să ceară un răspuns de la copil.
Serviciul Centrul de Zi
Centrul Delfinul pentru copii cu autism
Category: Centrul Delfinul Bacău