In general, copiii cu autism dobândesc cu întârziere abilitățile elementare de autoservire. Mai rar, dar mult mai frecvent decât populația generală, acești copii au o gamă foarte restrânsă de preferințe alimentare și manifestă o intoleranță extremă față de multe alimente, din pricina texturii, culorii sau mirosului lor. În cazul în care copilul dumneavoastră mănâncă foarte puține alimente, atunci prioritatea trebuie să fie asigurarea unei alimentații sănătoase.
Unul din cele mai importante lucruri pe care le puteți face pentru copilul dumneavoastră este să-l învățați să mănânce singur. Mâncatul este esențial pentru supraviețuire și este o abilitate pe care majoritatea copiilor o pot dobândi. Totodată, poate fi una dintre cele mai ușor de predat abilități adaptive, întrucât mâncarea este un motivator pentru cei mai mulți dintre noi. Hrănirea independentă permite nu doar creșterea și dezvoltarea fizică, ci și participarea la multe situații sociale în care sunt implicați copiii. Aniversările și petrecerile de vacanță au în centru consumul de mâncare.
Copilul nu trebuie doar să învețe să mănânce singur, ci și să dobândească o gamă largă de abilități specifice mesei, de pildă să stea la masă, să folosească tacâmurile, să se servească dintr-un castron sau dintr-o farfurie.
Învățați copilul să stea la masă
Mulți copii au probleme la masă pentru că refuză să stea jos mai mult de câteva minute. Pentru părinți, este foarte important ca copilul să mănânce bine, de aceea nu acordă prea multă atenție statului pe scaun. Unii părinți îi lasă pe copii să se plimbe prin casă în timp ce mănâncă și le oferă gustări pe aproape tot parcursul zilei. Permisiunea de a “ronțăi” mereu câte ceva face imposibil un orar previzibil de masă și spulberă senzația de foame. Copiii obișnuiți să ronțăie consumă cantități mari de gustări fără calități nutritive și nu sunt flămânzi când se servește masa. Pe scurt, este foarte important să vă învățați copilul să stea la masă în timp ce mănâncă și să-i oferiți mâncare doar la ore fixe.
Strategia meselor scurte
Dacă aveți un copil care nu stă la masă mai mult de câteva secunde, începeți cu mai multe mese scurte oferite pe tot parcursul zilei. Este indicat să îi dați mâncăruri care îi plac foarte mult, împărțite în porții mici. Fiecare porție alcătuiește o masă scurtă; la început, puneți-i în farfurie o porție care să poată fi consumată foarte repede, într-un interval de timp egal cu timpul în care copilul rămâne, de obicei, așezat la masă. Într-un fel, durata mesei se acomodează la intervalul de atenție al copilului. Acesta este însă doar un punct de pornire. Măriți treptat porția de mâncare, oferindu-i copilului și mâncăruri mai puțin plăcute alături de cele preferate, și creșteți așteptările pe care le aveți de la el, în ceea ce privește perioada cât stă la masă. Porțiile mici oferă în plus avantajul că încurajează copilul să comunice pentru a cere mai multă mâncare.
Utilizarea tacâmurilor
Vă încurajăm să începeți cu o abilitate care este adecvată vârstei, pe care copilul este important să o învețe acum și față de care a arătat un oarecare interes sau pricepere. De exemplu, folosirea lingurii, deoarece lingura este una dintre primele ustensile pe care copiii învață să le folosească. Oferiți copilului prompt-ul necesar, eliminându-l treptat până când copilul demonstrează că poate duce independent lingura la gură. După ce copilul a dobândit abilitatea de a folosi lingura fără ca mâncarea să-i cadă din aceasta, putem introduce furculița și folosirea șervețelului pentru a se șterge.
Cele mai bune rezultate se pot obține printr-o abordare lentă, metodică, care evaluează în permanență progresul și care operează modificări pe baza unei analize obiective a datelor.
Tulburări senzoriale specifice și generalizate
Mulți copii cu dizabilități de dezvoltare au reacții senzoriale anormale față de lucruri banale. Unii sunt hipersensibili și reacționează exagerat, în timp ce alții sunt sub reactivi, având reacții foarte slabe la stimuli puternici.
Sensibilitatea la texturi
Copiii cu autism refuză, în general, piureurile sau alimentele moi, trecând direct la alimentele tari, crocante, care devin alimentele lor preferate. După ce copilul se obișnuiește cu o anumită textură, poate refuza complet texturi vechi.
Sensibilitatea la gust
Copiii cu autism au, de obicei, o preferință puternică pentru o anumită aromă sau un anumit gust. Încercați să îmbogățiți gustul mâncării cu plante aromatice, condimente sau alte arome care nu modifică textura.
Preferința sau aversiunea puternică față de o anumită culoare
Culoarea și aspectul mâncării nu sunt considerați, de obicei, factori care pot afecta dorința copilului de a mânca. Unii copii cu autism pot avea însă reacții puternice la vederea unei anumite culori și pot alege sau respinge alimentele în funcție de culoare. La fel de importantă pentru ei poate fi culoarea farfuriei, a lingurii sau a altui tacâm. Dacă astfel de aversiuni devin extrem de problematice, este necesar să introduceți un program de creștere a toleranței la culoarea și ambalajul alimentelor.
În cazul copiilor cu autism, progresul este rareori un urcuș constant. De obicei, perioadele de progres sunt urmate de zile sau de săptămâni de stagnare. Copilul poate avea nevoie de luni de zile pentru a deprinde cele mai elementare abilități. Nu vă îngrijorați foarte tare dacă nu observați nici un progres major după primele două săptămâni de lucru. Aveți răbdare și continuați să lucrați programul în timpul fiecărei mese de peste zi. Dacă progresul nu se produce nici după trei sau patru săptămâni, s-ar putea să fie nevoie să ajustați programul (de ex., să găsiți recompense mai bune sau să încercați alte prompturi).
Sursa: Abilități de autoservire la persoanele cu autism – Jablonski, Amy Dr.; Anderson, Stephen R., dr.
Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău
Serviciul de Terapie in Sistem Centru de Zi
Formarea și dezvoltarea abilităților specifice mesei
Leave a Comment
Posted: ianuarie 29, 2024 by admin
In general, copiii cu autism dobândesc cu întârziere abilitățile elementare de autoservire. Mai rar, dar mult mai frecvent decât populația generală, acești copii au o gamă foarte restrânsă de preferințe alimentare și manifestă o intoleranță extremă față de multe alimente, din pricina texturii, culorii sau mirosului lor. În cazul în care copilul dumneavoastră mănâncă foarte puține alimente, atunci prioritatea trebuie să fie asigurarea unei alimentații sănătoase.
Unul din cele mai importante lucruri pe care le puteți face pentru copilul dumneavoastră este să-l învățați să mănânce singur. Mâncatul este esențial pentru supraviețuire și este o abilitate pe care majoritatea copiilor o pot dobândi. Totodată, poate fi una dintre cele mai ușor de predat abilități adaptive, întrucât mâncarea este un motivator pentru cei mai mulți dintre noi. Hrănirea independentă permite nu doar creșterea și dezvoltarea fizică, ci și participarea la multe situații sociale în care sunt implicați copiii. Aniversările și petrecerile de vacanță au în centru consumul de mâncare.
Copilul nu trebuie doar să învețe să mănânce singur, ci și să dobândească o gamă largă de abilități specifice mesei, de pildă să stea la masă, să folosească tacâmurile, să se servească dintr-un castron sau dintr-o farfurie.
Învățați copilul să stea la masă
Mulți copii au probleme la masă pentru că refuză să stea jos mai mult de câteva minute. Pentru părinți, este foarte important ca copilul să mănânce bine, de aceea nu acordă prea multă atenție statului pe scaun. Unii părinți îi lasă pe copii să se plimbe prin casă în timp ce mănâncă și le oferă gustări pe aproape tot parcursul zilei. Permisiunea de a “ronțăi” mereu câte ceva face imposibil un orar previzibil de masă și spulberă senzația de foame. Copiii obișnuiți să ronțăie consumă cantități mari de gustări fără calități nutritive și nu sunt flămânzi când se servește masa. Pe scurt, este foarte important să vă învățați copilul să stea la masă în timp ce mănâncă și să-i oferiți mâncare doar la ore fixe.
Strategia meselor scurte
Dacă aveți un copil care nu stă la masă mai mult de câteva secunde, începeți cu mai multe mese scurte oferite pe tot parcursul zilei. Este indicat să îi dați mâncăruri care îi plac foarte mult, împărțite în porții mici. Fiecare porție alcătuiește o masă scurtă; la început, puneți-i în farfurie o porție care să poată fi consumată foarte repede, într-un interval de timp egal cu timpul în care copilul rămâne, de obicei, așezat la masă. Într-un fel, durata mesei se acomodează la intervalul de atenție al copilului. Acesta este însă doar un punct de pornire. Măriți treptat porția de mâncare, oferindu-i copilului și mâncăruri mai puțin plăcute alături de cele preferate, și creșteți așteptările pe care le aveți de la el, în ceea ce privește perioada cât stă la masă. Porțiile mici oferă în plus avantajul că încurajează copilul să comunice pentru a cere mai multă mâncare.
Utilizarea tacâmurilor
Vă încurajăm să începeți cu o abilitate care este adecvată vârstei, pe care copilul este important să o învețe acum și față de care a arătat un oarecare interes sau pricepere. De exemplu, folosirea lingurii, deoarece lingura este una dintre primele ustensile pe care copiii învață să le folosească. Oferiți copilului prompt-ul necesar, eliminându-l treptat până când copilul demonstrează că poate duce independent lingura la gură. După ce copilul a dobândit abilitatea de a folosi lingura fără ca mâncarea să-i cadă din aceasta, putem introduce furculița și folosirea șervețelului pentru a se șterge.
Cele mai bune rezultate se pot obține printr-o abordare lentă, metodică, care evaluează în permanență progresul și care operează modificări pe baza unei analize obiective a datelor.
Tulburări senzoriale specifice și generalizate
Mulți copii cu dizabilități de dezvoltare au reacții senzoriale anormale față de lucruri banale. Unii sunt hipersensibili și reacționează exagerat, în timp ce alții sunt sub reactivi, având reacții foarte slabe la stimuli puternici.
Sensibilitatea la texturi
Copiii cu autism refuză, în general, piureurile sau alimentele moi, trecând direct la alimentele tari, crocante, care devin alimentele lor preferate. După ce copilul se obișnuiește cu o anumită textură, poate refuza complet texturi vechi.
Sensibilitatea la gust
Copiii cu autism au, de obicei, o preferință puternică pentru o anumită aromă sau un anumit gust. Încercați să îmbogățiți gustul mâncării cu plante aromatice, condimente sau alte arome care nu modifică textura.
Preferința sau aversiunea puternică față de o anumită culoare
Culoarea și aspectul mâncării nu sunt considerați, de obicei, factori care pot afecta dorința copilului de a mânca. Unii copii cu autism pot avea însă reacții puternice la vederea unei anumite culori și pot alege sau respinge alimentele în funcție de culoare. La fel de importantă pentru ei poate fi culoarea farfuriei, a lingurii sau a altui tacâm. Dacă astfel de aversiuni devin extrem de problematice, este necesar să introduceți un program de creștere a toleranței la culoarea și ambalajul alimentelor.
În cazul copiilor cu autism, progresul este rareori un urcuș constant. De obicei, perioadele de progres sunt urmate de zile sau de săptămâni de stagnare. Copilul poate avea nevoie de luni de zile pentru a deprinde cele mai elementare abilități. Nu vă îngrijorați foarte tare dacă nu observați nici un progres major după primele două săptămâni de lucru. Aveți răbdare și continuați să lucrați programul în timpul fiecărei mese de peste zi. Dacă progresul nu se produce nici după trei sau patru săptămâni, s-ar putea să fie nevoie să ajustați programul (de ex., să găsiți recompense mai bune sau să încercați alte prompturi).
Sursa: Abilități de autoservire la persoanele cu autism – Jablonski, Amy Dr.; Anderson, Stephen R., dr.
Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău
Serviciul de Terapie in Sistem Centru de Zi
Category: Sfatul specialistului