Tulburările de alimentație la copiii cu TSA

Tulburările de alimentație sunt definite ca fiind o interacțiune complexă între o predispoziție medicală sau fiziologică ce transformă mâncatul într-o activitate aversivă.

Tulburările de alimentație ale copiilor pot avea multiple forme și uneori pot duce la probleme grave de sănătate cum ar fi subnutriția și întârzierea în dezvoltarea fizică și psihică.

Este important să identificăm timpuriu problema de alimentație și să intervenim eficient asupra acesteia pentru a putea preveni eventualele consecințe negative asupra sănătății copilului.

Statisticile ne arată că 25% dintre copiii neurotipici au o tulburare de alimentație și până la 80% dintre copiii cu tulburări de dezvoltare au și o tulburare de alimentație .

Cele mai des întâlnite probleme de alimentație sunt: refuzul mâncării solide sau a lichidelor și selectivitatea legată de textură, tip, miros și metoda de prezentare.

Cu toții avem preferințe alimentare, însă aceste tendințe devin exagerate în cazul persoanelor cu TSA. Nu este de neglijat faptul că unii copii cu autism au dificultăți în a mesteca mâncarea, nu se pot coordona pentru a mesteca eficient sau au probleme digestive permanente, precum constipația și diareea.

Cercetările mai arată că mulți copii cu autism au preferințe puternice pentru carbohidrați și alimente procesate, respingând fructele și legumele. Au o aversiune puternică pentru gusturi și texturi puternice. Din nefericire, acest lucru poate duce la deficiențe nutriționale și la creșterea în greutate, în special dacă sportul este redus.

 Printre manifestările concrete ale dificultăților copiilor cu autism în contextul alimentației, pot fi enumerate:

• Alimentație restrictivă (copilul mănâncă doar câteva feluri de mâncare, iar organismul poate avea de suferit pe termen lung pentru că nu primește aportul necesar de nutrienți)
• Probleme de autonomie (nu folosește lingura/furculița, iar părinții sunt nevoiți să îl hrănească până la vârste mari)
• Comportamente problematice în timpul mesei (aruncă mâncarea pe jos, scuipă, ține mâncarea în gură, își provoacă greață)
• Dificultăți de masticație – copilul mănâncă alimente pasate, uneori și după vârsta de 3-4 ani
• În cazuri grave, copilul refuză complet alimentele și ajunge să fie hrănit prin sondă pentru a nu-i fi pusă viața în pericol.

Intervenția asupra unei probleme de comportament începe cu analiza funcțională al cărei scop este acela de a afla care este funcția comportamentului.

S-a constatat că funcția de scăpare este cea care menține comportamentul negativ. Astfel, atunci când copilul trebuie să mănânce și manifestă un comportament negativ (refuză, plânge, lovește, aruncă mâncarea) de obicei este lăsat să plece de la masă, să evite situația aversivă, consecință ce crește probabilitatea apariției acestui tip de comportament în viitor.

            Intervențiile comportamentale sunt:

1. Extincția comportamentului de scăpare: odată ce s-a așezat la masă, copilul nu este lăsat să se ridice decât după ce termină de mâncat, iar apariția comportamentelor provocatoare este ignorată.
2. Întărirea necontingentă: în timpul mesei îi oferim copilului acces la jucării, desene animate sau orice alt întăritor.
3. Întărirea pozitivă:  prezentarea unui întăritor puternic imediat ce copilul consumă o lingură sau o bucată dintr-un aliment. Dacă mâncarea nu este consumată, întăritorul nu este oferit.
4.  Costul răspunsului: la începutul mesei oferim copilului acces la itemii preferați care pot fi retrași după apariția unui comportament negativ sau în urma refuzului de a mânca.

Aceste tehnici pot fi implementate individual sau se pot combina în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte și pentru a maximiza succesul intervenției.

Serviciul de Terapie in Sistem Centru de Zi

Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău